"La urma urmei, rămîn doi. Dumnezeul și vinul. "Bela Hanvas: FILOSOFIA VINULUI (detalii)
VINUL ŞI IDILUL
Experienţa principală a călătoriilor este că există ţara vinului şi ţara ţuică. Provine de aici existenta poporului vinos şi de ţuică. Popoarele vinoase sînt geniali : cele spirtoase, chiar dacă nu sînt toţi ateişti, au o înclinaţie spre idolatru.
Popoarele mari vinoase sînt , grecii, dalmate, spaniolii, etruscilor, în regiunile viticole adevărate sînt italieni, francezi și maghiari.
Aceste popoare rar au aşa numita ambiția istoriei lumii. Ei nu au luat în cap, de a răscumpăra alte națiuni, dacă e nevoie cu arme. Vinul le protejează de abstracţii.
Poparele vinului nu trăiesc epoca lumi-istorice , ci, în tradiția epocii de aur. Această atitudine este una dintre cele mai importante componente ale vinului, consecința uleiului idilic. Țările și regiunile de vin sînt idilice. Plimbaţivă în podgoriille Arácsi și Csopak, Urcaţi sus la Badacsony sau pe muntele Sf. Gheorghe, să nu mai vorbim de Somló. Colindaţi între grădinile Kiskőrös şi csengődi , în final nu există nici o îndoială că veţi fi capabili să câștigaţi experiență.
Între parcelele viilor sînt trasee moi ierboase, curg ca nişte fluxuri de liniștite. În faţa ușaei de intrare în pivniță este un copac imens de nuc, chiar și în zilele fierbinţi de vară ţin răcoare. Sînt locuri unde omul, oriunde sar opri, vrea să stea jos, vrea așezare , și spune: aş sta aici, aş rămîne. Și poate fără să știe, în acest loc ar trăi pînă la moarte..
